“Dreptul este un fenomen social, care corespunde existentei, in orice societate umana, a unui sistem de reguli de comportament a carui respectare este asigurata prin sanctiunea impusa de societate. Dreptul este de asemenea stiinta care studiaza acest fenomen, numit altadata jurisprudenta, care descrie fenomenul si impune reguli, de unde si confuzia frecventa intre regulile de drept, care releva din fenomenul observat, si care nu au nimic stiintific, si regulile provenite din stiinta juridica.
Traducatorul textelor juridice trebuie sa fie constient deci de acest fapt, care atrage o alta intrebare mult mai importanta pentru acesta, daca nu are o pregatire juridica, pregatire care in final nu este absolut indispensabila: ce este un text juridic? In orice caz, textul juridic nu este pur si simplu un text care vorbeste despre drept. Daca asa ar sta lucrurile, am putea sa aplicam acelasi principiu de traducere textelor apartinand oricarui domeniu si traducerile s-ar numi toate traduceri specializate, a caror particularitate ar privi doar terminologia. Acest lucru nu ar permite crearea unei metode specifice pentru traducerea juridica.
Exista trei tipuri de texte care pot fi calificate drept juridice in sensul traductologiei, texte care vorbesc direct sau indirect despre drept.
Primul tip este acela al textelor apartinand modului performativ, adica in care enuntul creeaza realitatea in loc de a o descrie, ca in cazul modului descriptiv: este situatia textelor de lege, regulamentelor, contractelor, etc.
Al doilea tip de text apartine modului silogistic, adica in care enuntul consta in confruntarea regulilor cu realitatea: este cazul tuturor deciziilor, hotararilor, dispozitiilor administrative, chiar enunturile deciziilor individuale.
Al treilea tip este cel al textelor apartinand modului descriptiv, a caror particularitate este de a descrie primele doua tipuri de texte calificate drept juridice. Acesta acopera domeniul vast a ceea ce juristii numesc doctrina.
Bagajul prealabil pe care un traducator juridic trebuie sa il aiba este cunoasterea comparata a acestor trei tipuri de discurs in limba-sursa si in limba-tinta.” (Claude BOCQUET, La traduction juridique)